Cum își alege câinele omul preferat din familie?

Într-o familie cu mai mulți oameni, există aproape întotdeauna o întrebare care apare mai devreme sau mai târziu:
„Pe cine iubește câinele cel mai mult?”
Și, de cele mai multe ori, răspunsul nu este chiar atât de evident.
Mama îi cumpără mâncarea, tata îl scoate la plimbare, bunica îi dă recompense, copilul se joacă zilnic cu el. Și totuși, când câinele termină de salutat pe toată lumea, se duce și se așază exact lângă omul care pare că nu face mare lucru.
Îl urmează dintr-o cameră în alta. Doarme lângă el. Îl caută când intră în casă.
„Dar eu am grijă de el!”
Da. Și câinele știe asta.
Doar că a avea grijă de cineva și a deveni persoana lui preferată nu sunt neapărat același lucru.
Câinele nu face clasamentul după numărul de servicii
Noi avem o tendință foarte omenească de a contabiliza relațiile.
Cine îl hrănește?
Cine îl plimbă?
Cine îi cumpără jucării?
Cine îl duce la veterinar?
În logica noastră, persoana care investește cel mai mult ar trebui să primească și cea mai multă afecțiune.
Câinele însă nu ține contabilitatea asta.
El este foarte atent la cum se simte în preajma fiecărei persoane.
Un om poate să-i ofere zece lucruri pe zi, dar dacă uneori îl sperie, îl strigă insistent, îl mângâie când el încearcă să plece sau reacționează foarte diferit de la o zi la alta, relația poate fi mai puțin relaxată.
Alt om poate să facă mult mai puțin.
Dar este calm.
Are reacții previzibile.
Îi respectă spațiul.
Nu îl obligă să interacționeze.
Când îl cheamă, câinele știe cam ce urmează.
Pentru un animal care trebuie să interpreteze permanent comportamentul oamenilor, predictibilitatea este foarte valoroasă.
De ce îi place câinelui un om previzibil?
Imaginează-ți că trăiești într-o casă în care cinci oameni se comportă complet diferit.
Unul vorbește foarte tare și te ia mereu în brațe.
Altul te strigă doar când vrea ceva.
Un copil aleargă spre tine când te vede.
Bunica îți oferă recompense de fiecare dată când treci pe lângă ea.
Iar al cincilea om?
Se comportă cam la fel în fiecare zi.
Când vii la el, te mângâie.
Când pleci, te lasă să pleci.
Când ești agitat, nu devine și el agitat.
Când vrei să stai liniștit, nu insistă.
Pentru câine, acel om este mai ușor de „citit”.
Știe ce înseamnă gesturile lui. Știe ce poate urma. Nu trebuie să ghicească permanent dacă mâna întinsă înseamnă o mângâiere, o joacă, o îmbrățișare sau ceva neplăcut.
Iar un mediu pe care îl poți anticipa este, pur și simplu, mai ușor de gestionat.
De aceea, câinele poate căuta compania unei persoane care îi oferă mai multă stabilitate decât stimulare.
Nu este neapărat persoana cea mai interesantă din casă.
Este persoana lângă care poate să se relaxeze.
POV: ești câinele din familia asta
Să presupunem că ai terminat de mâncat.
Ai fost scos afară.
Te-ai jucat.
Ai salutat pe toată lumea.
Acum vrei să dormi.
Copilul te cheamă să te joci.
Bunica te mângâie.
Tata îți spune să vii lângă el.
Iar omul tău stă pe canapea și citește.
Nu te cheamă.
Nu te urmărește.
Nu îți cere nimic.
Te duci și te așezi lângă el.
Din punctul de vedere al familiei:
„Iar s-a dus la el! Dar el nu face nimic!”
Din punctul tău de vedere:
„Exact. Aici pot să dorm.”
Și asta este o diferență importantă.
Câinele nu caută mereu interacțiunea maximă. Uneori caută siguranța maximă.
Copiii nu sunt automat favoriții câinelui
Copiii pot fi absolut fascinanți pentru un câine.
Sunt energici, se joacă, aleargă, râd, oferă recompense și inventează permanent activități.
Dar tocmai această energie poate face interacțiunea mai greu de anticipat.
Un copil poate să mângâie câinele, apoi să-l îmbrățișeze, apoi să-l cheme, apoi să-i ia jucăria, apoi să fugă prin casă.
Pentru copil, toate acestea sunt expresii ale entuziasmului.
Pentru câine, sunt foarte multe schimbări într-un timp scurt.
Asta nu înseamnă că un câine nu poate avea o legătură extraordinară cu un copil. Doar că energia și afecțiunea nu sunt același lucru cu predictibilitatea.
Iar atunci când câinele are nevoie să se liniștească, este posibil să aleagă persoana cea mai calmă din încăpere.
Dar omul care îl hrănește?
Are, evident, un avantaj important.
Hrana creează asocieri pozitive, iar rutina meselor îi oferă câinelui informații clare despre cine îi asigură resurse importante.
Dar asta nu înseamnă că hrana este singurul lucru care construiește o relație.
Câinele poate învăța foarte repede că:
„De la ea primesc mâncare.”
Și, în același timp:
„Lângă el mă simt cel mai bine.”
Cele două lucruri pot coexista fără nicio problemă.
De altfel, în aceeași familie, câinele poate avea relații diferite cu fiecare persoană.
Pe unul îl caută pentru joacă.
Pe altul pentru plimbări.
Pe altul pentru mâncare.
Și pe unul singur când se sperie sau când vrea pur și simplu să doarmă.
Nu este neapărat un clasament.
Este o colecție de relații.
Cum îți dai seama cine este omul lui?
Nu te uita doar la cine primește cele mai multe pupături.
Uită-te la ce face câinele atunci când nu îi cere nimeni nimic.
Pe cine urmărește prin casă?
Lângă cine se așază singur?
Pe cine caută când apare ceva neobișnuit?
Cu cine se relaxează?
Cine poate sta în aceeași cameră cu el fără să fie nevoie de joacă, recompense sau mângâieri?
Și, foarte important, pe cine alege câinele când are libertatea să aleagă?
Acolo apare o parte foarte interesantă a preferinței lui.
A fi omul preferat nu înseamnă că ceilalți sunt mai puțin importanți
Poate că acesta este lucrul pe care oamenii îl interpretează cel mai greșit.
Dacă patrupedul aleargă după tata când intră în casă, asta nu înseamnă că nu o iubește pe mama care îi pune mâncare.
Dacă doarme lângă bunică, nu înseamnă că nu se bucură să iasă la plimbare cu copilul.
Animalele pot avea relații foarte diferite cu oamenii din aceeași casă.
Iar ceea ce noi numim „favorit” poate însemna, de fapt:
„Aceasta este persoana lângă care mă simt cel mai în largul meu.”
Nu este neapărat persoana care face cel mai mult.
Este posibil să fie persoana care, prin comportamentul ei, îi transmite cel mai constant câinelui:
„Știu că ești aici. Nu trebuie să faci nimic. Poți să fii pur și simplu tu.”
Și pentru un câine, acesta poate fi un motiv foarte bun pentru a-și alege omul.
Dacă în familia ta trăiește și o pisică, merită să știi că lucrurile sunt asemănătoare doar la suprafață. Pisicile au propriul lor mod de a decide cu cine vor să-și petreacă timpul — și, uneori, aleg exact persoana care depune cel mai puțin efort pentru a le cuceri.
Citește și: Cum își alege pisica omul preferat?
Recomandarea noastră de hrană este Advance – hrana Super Premium, cu imunoglobuline și cu prebiotice, probiotice și fibre care contribuie la susținerea sistemului imunitar al câinelui tău. În plus, Advance are ca prim ingredient carnea proaspătă: pui, somon, miel. Dacă câinele tău are nevoi speciale, Advance Veterinary Diets în forma uscată sau umedă.